Zlătunoaia pentru toți © CONSTANTIN IFTIME

15,00 lei

Constantin Iftime, Zlătunoaia pentru toți

Versuri

Editura GRI 2014, București

În ultima perioadă tema satului a în­ce­put să reprezinte un impediment pentru ma­rea majoritate a poeților contemporani deoarece se presupune o abordare fixă, într-un limbaj idilico-tradițional prin care le este greu să aducă ceva nou, însă nu și pentru Constantin Iftime. După ce a publicat numeroase volume de eseuri, interviuri, investigații și poezii moderne, autorul își propune de data aceasta să abordeze o temă „bătută în cuie” într-un limbaj modern în volumul „Zlătunoia pentru toți”. Scrii­to­rul intră triumfal în dogmele natale și ast­fel, încearcă să explice în 80 de pagini imaginea satului de altă dată, a datinilor și a oamenilor simpli într-o manieră actuală.

Primele pagini ale cărții te induc într-o lume în care tradiția devine șubredă în o­chii cititorului deoarece poetul descrie ima­gini concrete din viața de la țară. Astfel, pînă și cea mai mică făptură tinde să acceadă spre perfecțiune, să iasă din banal, fapt pentru care pînă și astrul nopții, care de obicei proteja neutru îndrăgostiții, de data aceasta pare să adopte o altă atitudine față de muritori.

Ideea este ilustrată în versurile din poe­mul aflat în deschidere- „Fantoma perfec­țiu­nii în sat”: „Fantoma perfecțiunii/ Um­blă prin locurile cunoscute din sat […]/ Per­fecțiunea provoacă boli incurabile la ființe infinitezimale/ […]Satul e în ca­rantină.”

În ciuda faptului că mediul rural a în­ceput ușor, ușor să se emancipeze, Cons­tantin Iftime stoarce seva din amintirea satului de altă dată și aruncă astfel cititorul într-o lume în care liniștea de odinioară se pierde în zgomotul provocat de mașinile moderne. Volumul cuprinde, de asemenea, creații prin care încearcă să gîndească o definiție a conceptului de „poezie” co­nectată la viața satului într-o manieră oarecum impunătoare deoarece termenul se regăsește de atîtea ori în poeme, încît dă impresia că acesta a fost singurul scop al autorului.

Totodată, creatorul încearcă să caute energia cuvintelor pentru a scoate din banal frumosul și încearcă să demonstreze că poezia este în tot și în toate, de la cea mai mică făptură pînă la stelele care sparg bolta cerului.

În „Zlătunoaia pentru toți”, Constantin Iftime folosește cu măiestrie meșteșugul li­terar căpătat prin ani de experiență, creîndu-i, astfel, cititorului iluzia că vuietul obș­tesc de altădată se mai păstrează și astăzi.

 

Simona Popa,

Opinia stundețească

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ați putea dori, de asemenea…