Constantin Iftime, Zlătunoaia pentru toți
Versuri
Editura GRI 2014, București
În ultima perioadă tema satului a început să reprezinte un impediment pentru marea majoritate a poeților contemporani deoarece se presupune o abordare fixă, într-un limbaj idilico-tradițional prin care le este greu să aducă ceva nou, însă nu și pentru Constantin Iftime. După ce a publicat numeroase volume de eseuri, interviuri, investigații și poezii moderne, autorul își propune de data aceasta să abordeze o temă „bătută în cuie” într-un limbaj modern în volumul „Zlătunoia pentru toți”. Scriitorul intră triumfal în dogmele natale și astfel, încearcă să explice în 80 de pagini imaginea satului de altă dată, a datinilor și a oamenilor simpli într-o manieră actuală.
Primele pagini ale cărții te induc într-o lume în care tradiția devine șubredă în ochii cititorului deoarece poetul descrie imagini concrete din viața de la țară. Astfel, pînă și cea mai mică făptură tinde să acceadă spre perfecțiune, să iasă din banal, fapt pentru care pînă și astrul nopții, care de obicei proteja neutru îndrăgostiții, de data aceasta pare să adopte o altă atitudine față de muritori.
Ideea este ilustrată în versurile din poemul aflat în deschidere- „Fantoma perfecțiunii în sat”: „Fantoma perfecțiunii/ Umblă prin locurile cunoscute din sat […]/ Perfecțiunea provoacă boli incurabile la ființe infinitezimale/ […]Satul e în carantină.”
În ciuda faptului că mediul rural a început ușor, ușor să se emancipeze, Constantin Iftime stoarce seva din amintirea satului de altă dată și aruncă astfel cititorul într-o lume în care liniștea de odinioară se pierde în zgomotul provocat de mașinile moderne. Volumul cuprinde, de asemenea, creații prin care încearcă să gîndească o definiție a conceptului de „poezie” conectată la viața satului într-o manieră oarecum impunătoare deoarece termenul se regăsește de atîtea ori în poeme, încît dă impresia că acesta a fost singurul scop al autorului.
Totodată, creatorul încearcă să caute energia cuvintelor pentru a scoate din banal frumosul și încearcă să demonstreze că poezia este în tot și în toate, de la cea mai mică făptură pînă la stelele care sparg bolta cerului.
În „Zlătunoaia pentru toți”, Constantin Iftime folosește cu măiestrie meșteșugul literar căpătat prin ani de experiență, creîndu-i, astfel, cititorului iluzia că vuietul obștesc de altădată se mai păstrează și astăzi.
Simona Popa,
Opinia stundețească
Opinii
Nu există încă recenzii.